Printre cărțile mele „Uragan asupra Europei” Vintilă Corbul și Eugen Burada

Despre Vintilă Corbul (26.05.1916- 30.01.2008) și de ce este el relevant în Literatura românească puteți citi, pe larg, aici: https://dosaresecrete.ro/vintila-corbul-destinul-unui-scriitor-de-succes/
Eu îmi asum doar câteva rânduri-îndemn.
Inițial, cartea a fost gândită pentru două volume, dintre care primul de 700 de pagini. Din păcate, cel de-al doilea volum nu a mai fost scris. În anul 2009, Editura Adevărul republică acest prim-volum, dar împărțit în două.
În toate recenziile, veți găsi că în roman se face referire la războiul franco-prusac, dar mai ales la Germania, care domina Europa și la acea vreme, condusă de cancelarul Otto von Bismarck.
Ce nu am găsit pe nicăieri (acesta fiind și motivul acestor rânduri, dar și faptul că m-a întrebat Maestrul Ion Cristoiu, acum un an, despre contextul istoric descris în carte, iar eu de emoție abia am bâiguit trei cuvinte) este că Vintilă Corbul și Eugen Burada fac un tablou al unei Europe strânse în menghină, între Imperiul Otoman și Rusia-țaristă, prezentând din fiecare țară situația socială și politică, dar și sferele de influență globale, până la jocul și joaca celor de la putere cu viețile „nesemnificative” ale celor de rând. Pe scurt, portrete de oameni politici, artiști, dar și traiul celor fără privilegii, titluri și bani. Un astfel de exemplu este povestea unei tinere evreice, care pentru a face facultate în Rusia acelor vremuri, și-a scos „permis de prostituată” pentru a putea rămâne în gazdă peste noapte în Sankt- Petersburg. Ajunge să fie violată de un Șef din Poliție nou venit și acuzată de crimă.
Acțiunea se petrece pe parcursul a 10 ani, din 1867 până în 1877, când războiul pe care noi îl cunoaștem din istorie ca fiind „Războiul pentru Independență” bătea la ușa Lumii. În opinia mea, cartea abordează mai mult condițiile prăbușirii Imperiului Otoman, decât conflictul franco-prusac, acesta trecând în plan secund.
Acțiunea romanului începe cu instalarea lui Sir Henry George Elliot (30.06.1817- 30.03.1907) ca ambasador din partea Regatului Unit la Constantinopole în 1867 și se termină cu pregătirile pentru Conferința de la Constantinopole (1876-1877).
Acesta, Sir Henry George Elliot, s-a remarcat, timp de 10 ani, ca fiind un adept și un susținător al politicii duse de Imperiului Otoman, negând din toate puterile sale și în toate sferele lui de influență, atrocitățile armatei turce asupra bulgarilor, românilor, sârbilor; fapt ce a și dus la mutarea sa în Viena (1877).

Un alt episod din carte, care mi-a atras atenția în mod deosebit, deoarece seamă aproape cu punct și virgulă cu ceea ce se întâmplă în spitale noastre, mai ales în ultimii doi ani, este descrierea unei scene care are loc într-un spital din Paris.

– Domnule doctor, ți-am pus în vedere de repetate ori că îți este interzis să introduci în maternitatea condusă de mine practici contrarii rânduielilor medicale astăzi în vigoare. Îmi este indiferent că săpunul și pasta sunt cumpărate de dumneata. Resping însă cu hotărâre niște inovații lipsite de orice rațiune. – Domnule director, nu este vorba de o inovație personală, ci de măsuri profilactice adoptate recent de somitățile medicinii. Am studiat teoriile doctorului chirurg Lister (notă: Joseph Lister- chirurg englez, creatorul asepsiei, ce a folosit fenolul în 1865 ca antiseptic la dezinfecția rănilor și la curățarea instrumentarului chirurgical) și am urmărit efectul antisepsiei aplicate riguros în spitalul său. I-am urmărit și ascultat conferințele de la universitatea din Glasgow… – Lister și toți șarlatanii de teapa lui caută să își facă reclamă. Lucas Champonière se strădui să-și strunească nervii. – Domnule director, doctorul Lister nu este un șarlatan. Pansamentele, tifonul, catgutul, instrumentele chirurgicale dezinfectate cu acid fenic au dus la rezultate operatorii uluitoare. Mortalitatea pacienților tratați în secția lui a scăzut de la 60 la 15 la sută. – Prostii! Știu eu cum se întocmesc statisticile! Champonière simți că i se urcă sângele în cap. Huret era un obtuz înrăit. Încerca o furie bolnăvicioasă împotriva a tot ce era nou.

O altă scenă semnificativă, dincolo de orice comentariu este aceasta:

Când trenul domnesc se urni, maiorul Schina respiră liniștit. Centrele populate reprezentau cea mai mare primejdie pentru existența căpeteniilor de state. La câmp deschis, între aurul holdelor de grâu și al văzduhului însorit, temerile nu-și mai aveau locul. Locomotiva mânca spațiile cu viteză amețitoare – peste patruzeci de kilometri pe oră- concurând cu strălucire și îndrăzneală toate mijloacele de locomoție cunoscute. Asemenea culmi, reflectă maiorul Schina, după ce se instala comod în vagonul rezervat demnitarilor Curții, cu greu vor mai fi atinse în viitoarele decenii… .

…deoarece 153 de ani mai târziu, povestea cu trenurile în România a rămas neschimbată. Doar că ele nu mai concurează acum cu nimic. Au rămas blocate și înțepenite la peste patruzeci de kilometri, iar asemenea culmi, par de netrecut. Pot cel mult deraia. Și înțepeni în câmp, unde nu mai ajunge nimeni. Pentru că e noapte. Noaptea minții și a sufletelor celor ajunși în vârf!

Desigur, paragrafele și momentele importante sunt numeroase, dar las fiecăruia  plăcerea de a le descoperi.
În încheierea acestei prezentări, mai pot spune doar că indiferent de secol, politica este aceeași și se face în aceeași manieră perversă și manipulatoare. Uneori se schimbă decidentul șef. Și aparent decorul. Iar noi trebuie să ne lăsăm ochii deschiși și să înțelegem, dar mai ales să nu uităm. Pentru a avea ce uita, mai înainte de toate trebuie să știm. Să știm pentru a putea supraviețui și a nu fi folosiți în orb.
De aceea, titlul acestui roman mi-a fost sursă de inspirație pentru o serie de 4 texte pe care le găsiți aici:https://unbazarnumitviata.ro/category/uragan-asupra-europei/(La finalul fiecărui text se găsește și linkul cu prima publicare)

Până la urmă, totul este despre Ascensiune și inevitabila Cădere.
„Cine, cum, unde?” Doar Roata Istoriei poate ști.

4 comentarii
31 aprecieri
Articolul anterior: Medicina ieri și astăziArticolul următor: Un conte d’amour

Articole similare

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.

Ți-a plăcut articolul?

Te poți abona ca să primești prin email articolele viitoare:

Loading
Despre mine

Sunt Smărăndița. De profesie medic stomatolog. Dincolo de asta, sunt un om care a ales să cunoască și să înțeleagă ieșind din limitările cărților de specialitate; pentru că fiecare om este unic și are propria sale cale spre echilibru și vindecare. Scrisul și fotografia fac parte din Calea mea. Calea dumneavoastră așteaptă să fie descoperită, și poate textele mele vă vor folosi drept indicii.

Află mai multe
Articole recente
Primește prin email articolele noi
Loading