Ori de câte ori bate vântul schimbărilor legislative dinspre gândirea vreunui domn ministru al cărui nume dorește a rămâne în Analele reformelor reformatoare, tot ceea ce îmi vine în minte este unicul și inegalabilul Caragiale. Nu știu dacă a fost blestem sau pură viziune, dar este pragul în care s-a proptit toată clasa noastră politică și a căzut în fund. Și nici până în zilele acestea de glorie digitalo-globalizatoare nu s-a mai ridicat. Oriunde te duci, te-ntorci, tot aceea vezi. Ei sunt, chiar dacă în buletin îi cheamă altfel și anul nașterii diferă. De Brânzovenescu, Farfuridi, Cațavencu nu avem în veci putință de a mai scăpa.
În România, Reforma e la ea acasă. Totul se schimbă și singura constantă după care viața noastră se ghidează este haosul legislativ. Nu sunt doi ani la rând în care știi ce ai de făcut. La noi, Revelionul este un fel de Bau-Bau aducător de rele, încă o scumpire, o taxă, o nouă lege pe care riști s-o încalci, în incapacitatea-ți de a ține pasul cu asemenea Reformatori reformați. Și nu pentru că abia au fost alegeri, la noi, cum se schimbă anul, schimbarea haotică vine în mod constant.
Dar dintre toate, de departe, cel mai siluit, batjocorit și schilodit domeniu este Învățământul. Nu a fost ministru al Educației, adus de Bunul Dumnezeu în funcție, să nu aducă o-nfloritură, o întorsătură, orice, un ceva cât de mic, doar, doar o-nlocui în scripte Reforma Anghelescu sau pe Spiru Haret îl va detrona.
Nu contează cum și pe cine afectează, schimbarea și reforma își cer dreptul de a ieși în față precum paiață colorată de la circ. Nu contează că sunt stridente și trompetele-asurzitoare riscă să-ți facă perforație de timpan sunt mereu băgate-n față cu confeti și baloane de săpun, de parcă singurul lor rol în viață este-acela de-a-ncurca. Și-mi pare că singurul motto de care mai are parte acest domeniu urgisit ar fi:
Nu-i profesor sau elev să rămână ne-atins.
Nu e școală, nici lăcaș în care-ai liniștea de-a-nvăța.
Lucruri bune nu se-ntâmplă,
Doar o mare brambureală,
Nu ne trebuie cultură
E de-ajuns o poleială.
E tristă vremea atâtor schimbări, al căror rezultat în bine nu se mai arată, încât ajungi să speri că tot bunul domn Caragiale iar ne va scăpa!
„Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele…esențiale”
Foto: Școala construită de familia Teodoreanu la Medeleni. Și portocalul sălbatic plantat tot de ei. Biserica din Medeleni, județul Iași.
