Fiecare carte ce îți aduce un răspuns, o informație, care îți alină Sufletul sau îți îmbogățește Spiritul, îți lărgește orizontul minții și al cunoașterii, care te învață sau educă devine un „Curs de Dezvoltare Personală”. Biografii, reportaje, povești de iubire sau istorice, experiența de viață a unor profesioniști sau chiar niște manuale din diverse domenii ale științei pot deveni, în momentul potrivit, lumina de care aveai nevoie în găsirea unor răspunsuri necesare.
De când mă știu, cei mai apropiați prieteni mi-au fost cărțile și cei care le-au scris. Lecturile mele au fost diverse, dar o carte-reportaj nu îmi ieșise în cale. Poate pentru că nu rezonam, încă, cu acest gen. Cartea în sine este valoroasă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, prezintă o perioadă pe care fiecare dintre noi am traversat-o, dar pe care fiecare am perceput-o diferit, în funcție de implicarea și trăirea noastră emoțională. Peste un timp, când se va releva mai mult din nuanțele și dedesubturile experimentului la care toți am participat, vom avea nevoie de un reper imparțial, de tip observator. Emoția alterează experiența, faptele se atenuează și în momentul în care la nivel global se vor declanșa și alte experimente asemănătoare, vom fi luați tot pe nepregătite, doar cu un bagaj emoțional traumatizant care ne va șubrezi și mai mult percepția și reactivitatea, pentru că va lucra din subconștient.
Memoria noastră este selectivă și perfect adaptată tiparelor de funcționare superficiale ale omului modern. Acest fapt este dezavantajul nostru major și principala noastră vulnerabilitate care ne transformă în ținte sigure pentru manipulatori. Realitatea acestor vremuri ne va fi trucată, după cum va servi nevoilor unui alt tip de experiment.
Așadar, era necesară apariția acestei cărți, ca un jurnal al celor două luni 16.03-15.05-2020 de „închis în casă” și de restricții impuse, care au fost fără precedent în istoria lumii, cum ar fi închiderea bisericilor și interzicerea participării la slujbele religioase, oricât de mare și importantă ar fi fost sărbătoarea. În toată istoria, oricâte molime s-ar fi abătut, oricât de sângeros ar fi fost războiul, Biserica a fost adăpost și sprijin. Până în 2020. Mulți au aplaudat. Pentru că nu au înțeles. Acesta a fost un semnal important că omul modern renunță la tot ceea ce în fapt îi poate fi sprijin și călăuză, doar pentru o iluzorie stare de siguranță. Stare de siguranță dictată de unii fără chip, ce au drept unelte tot ceea ce înseamnă clasă politică la nivel mondial.
O carte mărturie, de avut, măcar, în bibliotecă, dacă nu de citit…încă.
O plimbare printr-un București pustiu, cu lumi și percepții diferite, perfect separate de izolare. Umor și mult haz de necaz.
Am ieșit din Palatul Șuțu și am pornit spre Piața Unirii. Spre surprinderea mea, anticariatul Târgul Cărții era deschis. Am intrat, erau doi tineri vânzători. I-am întrebat cum de au deschis și mi-au spus: „Ne-au lăsat”. „Și vine lume?” „Nu, aproape deloc.” Am îmbrățișat marea de cărți cu privirea, mie mi-s tare dragi cărțile! Cele cu reducere erau puse în teancuri, pe jos. Erau prăfuite, se vedea că de mult nu le-a atins nimeni. Pe una am desenat cu degetul o inimă, să rămână acolo.
Așa cum am bănuit, reportajele Corei Muntean vor rămâne pentru viitorime ca documente scrise despre unul dintre momentele cînd Omenirea a fost lovită de un delir la care nici măcar autorii de High Fantasy n-au visat.
