Cartea săptămânii „Cum să facem față persoanelor toxice” Dr. Tim Cantopher

Relațiile interumane ar trebui să se bazeze, în principal, pe reciprocitate, adevăr, asumare și fairplay. Numai că, în realitate, ne confruntăm cu multe cazuri disfuncționale, în care jocul cel mai des întâlnit între doi sau mai mulți oameni este cel de victimă-agresor. Doar că „agresorul” de cele mai multe ori poate îmbrăca haina celui mai drăguț și mai simpatic personaj întâlnit vreodată, până când el reușește să țeasă în jurul țintei sale o plasă din care poate fi greu de scăpat.

Așadar, voi începe această prezentare cu răspunsul la întrebarea „Cine sunt persoanele toxice?”.
Sunt acei oameni care odată ce te-au prins în jocul lor devin nemulțumirea întruchipată. Sunt acei oameni cărora orice le-ai face sau le-ai oferi, pentru care oricât de mult te-ai sacrifica sau cu oricât de mult ajutor necondiționat și sprijin ai veni în întâmpinarea necesităților lor, niciodată, dar niciodată nu le va fi suficient, inducându-ți multiple sentimente de vinovăție. Sunt acei oameni care îți cer fără clipire să renunți la tine și la prioritățile tale pentru bunăstarea lor, eventual în numele unei iubiri, pe care ei oricum nu sunt capabili să o ofere, ci doar să o folosească drept argument pentru a manipula în folosul personal. Sunt aceia care dispar fără o explicație și reapar ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, cerându-ți un favor, un serviciu, un ceva de făcut pentru ei. Sunt aceia care pentru comportamentul personal au mereu o scuză bună și credibilă la îndemână, doar pentru un eventual refuz al tău nu găsesc nicicând iertare. Sunt cei care știu să manipuleze minciuna în adevăr și orice situație să și-o întoarcă spre propriul beneficiu. Lăudăroșii, grandomanii, narcisiștii. Cei a căror abordare a unei discuții este în stilul Johnny Bravo (personaj de desen animat) „Vrei să vorbim despre ceva interesant? Cum ar fi, de exemplu, despre mine?”. Sunt cei care te sună să te întrebe „Ce mai faci?”, deși răspunsul nu-i interesează, ei dorind să ajungă cât mai repede la serviciul pe care au a ți-l pretinde în numele unei false prietenii.

Care sunt țintele preferate ale acestor tipologii umane? Desigur, cei care au nativ încredere în cei din jur, au suflet bun și afectuos, sunt generoși și care iartă cu ușurință. Alături de aceștia sunt cei care au suferit multiple traume emoționale în copilărie și au devenit adulți cu o stimă de sine scăzută, fără încredere în propriile forțe, cu tendință de a se devaloriza și de a se pune mereu pe ultimul loc, care au un simț autocritic exagerat și caută mereu aprobarea și validarea celor din jur, care nu suportă conflictele și preferă să-și cedeze locul, drepturile și meritele doar să fie liniște. Sunt cei ce suferă de anxietate și au predispoziție la depresie. Sunt acei oameni care pun mereu nevoile altora pe primul loc. Sunt cei care se învinovățesc cu ușurință pentru orice fleac și transformă într-o dramă un fapt banal. Sunt cei care cer o mie de sfaturi până să ia o decizie și care de multe ori se consumă atât de mult încât renunță la a mai acționa. Cei incapabili să facă alegeri cu ușurință și asumare. Sunt cei care nu știu să se împotrivească și acceptă fără rezerve tot ceea ce vine din partea turmei sau a unui personaj mai hotărât și cu aer de șef.

Desigur că în hățișul relațiilor de tot felul este greu să faci față atâtor tipologii umane, fiecare cu propriile caracteristici psiho-emoționale, cu propriile traume și minciuni despre sine care pozează în orice altceva decât în a se prezenta pe sine. Atunci singura cale de supraviețuire este să te înțelegi pe tine și propriile tale reacții în funcție de diversele situații cu care ești pus în a te confrunta. Nu este despre egoism. Ci despre a avea niște granițe sănătoase în jurul propriei ființe și intimități. Despre a ajuta, doar după ce te-ai ajutat pe tine. Despre a da, din ceea ce ai, nu din a „face credit” pentru a salva pe altul. Despre a susține pe altul, după ce toate ale tale sunt bine și în echilibru. Și nu în ultimul rând, este vorba despre a fi capabil de a-ți lua în propriile mâini responsabilitatea pentru ființa care ești, acțiunile tale, viața ta, dar niciodată pentru viața și acțiunile unei alte ființe adulte. De a deveni conștient asupra persoanei cu care interacționezi, de a deveni strategic în cadrul unei relații și a renunța la vulnerabilități distructive.
Cam acesta ar fi pe scurt subiectul dezvoltat în această carte.

Tim Cantopher – autorul- a studiat la University College London. Este medic psihiatru, din 1983 este membru al Colegiului Regal al Psihiatrilor, iar din 1999 a fost ales în conducerea acestuia.

Două texte, scrise de mine, care vin în completarea acestei teme le puteți găsiți aici:

http://unbazarnumitviata.ro/jocuri-de-societate/

http://unbazarnumitviata.ro/abuzul-o-rutina/