Undeva, bine ascuns în el, stătea un obicei, un mecanism defensiv cu care trăise de mult prea mult timp pentru a-l mai putea identifica, dar care în zilele din urmă devenise din ce în ce mai sâcâitor și deranjant. Erau lucruri pe care le făcea cu bucurie și lucruri pe care se obișnuise să le facă. Erau momente în care…

„Pe această Planetă, nimic bun nu era pentru el.” Iar acest gând, greu ca o piatră de moară, era singurul pe care și-l mai putea formula. Încercă să respire, să-și găsească o conexiune cu Spiritul pământului, în care își avea înfundate picioarele. Nu nimerise în nisipuri mișcătoare, dar senzația era aceeași. Știa că dacă ar mai fi făcut un pas…