Prin natura meseriei, eu sunt o adeptă a purtării măștii de protecție, vizierei, ochelarilor și mănușilor, dar, în același timp, consider că discernământul, moderația și bunul simț ar trebui să însoțească fiecare dintre acțiunile noastre.
Curiozitatea, până aproape de fascinație, m-a împins mereu în a privi dincolo de prima imagine afișată de cel pe care îl am în față, pentru că doar înțelegând, punându-te în “papucii celuilalt”, poți descifra obiceiurile comportamentele care l-au adus într-o anume situație de viață sau stare de sănătate și astfel poți ști cât, dacă și până unde îl poți ajuta pe cel ce vine la tine.
Scopul meu nu este acela de a slăvi sau a înfiera purtatul măștii oricum și oriunde, ci este acela de a face o mică analiză a “purtătorului de mască în pandemie”. Îmi plac plimbările pe jos, indiferent de vreme, dar mai ales când este mai mohorât, frig, ceață, zloată, pentru că acelea sunt momentele în care cad “măștile”, iar oamenii uită a mai fi preocupați de aparențe, manifestându-se cât mai aproape de ceea ce sunt ei, în esență. Astfel, am putut remarca comportamente și tipare diverse în mulțimea “purtătorilor de masca în pandemie”.
Domnișoarele cu blugi tăiați, cu genunchii vineți de frig și glezne la vedere, cu geci prea scurte sau prea decoltate expuse prin toată îmbrăcămintea lor unui mediu ambiental nu foarte prietenos, cu cearcăne mari sub ochi ce răzbat pe sub stratul prea gros de fond de ten, fie de la nopți pierdute, alimentăție necorespunzătoare, fumat, alcool sau un amestec din toate acestea.
Adolescenți în teniși de pânză, cu blugi în vine ce beau cu nesaț cafele fierbinți în pahare de plastic (combinație nocivă prin toți compușii chimici care trec din plastic în cafea, apoi în organism) sau băuturi energizante pe cât de ieftine, pe atât de toxice.
Tătici cu copii mici de mână, cu masca ridicată până sub ochi, inconfortabilă de la frig și umezeala respirației, eventual cu ochelari ușor aburiți de picăturile de ploaie, care traversează printre mașini, un bulevard larg de 6 benzi, prin cel mai nepermis loc cu putință, spre disperarea șoferilor care știu că ploaia și zloata îngreunează frânarea.
Șoferi singuri în mașină, cu masca ce acoperă trei sferturi din față, eventual cu mănuși de latex pe mâini, plus vreun fes sau o caciulă bine coborâte pe frunte astfel încât mobilitatea și câmpul vizual să fie reduse până aproape de minimum și care, în nouăzeci la sută din cazuri, butonează un telefon. Tot în categoria aceasta sunt și unii care fac depășiri periculoase, în curbe fără vizibilitate, dar prea nervoși și nerăbdători să ajungă…la primul semafor.
Doamne prea machiate surghiunite pe tocuri prea mari și incomode pentru ele, dar cu un “ușor” iz de transpirație, pe sub parfum sau chiar cu “parfum” de ceapă prajită și borș, care te anunță că apa și săpunul sunt mult prea departe ele.
Și nu în ultimul rând, cei care respiră greu în mască din cauza mirosului din gură datorat problemelor digestive sau dentare, cei care atunci când își dau masca jos și deschid gura nu poți să nu te întrebi, neputincios în sinea ta, când gura lor (locul de intrarea al Coranavirusului) a văzut ultima dată o periuță, măcar cu sare sau bicarbonat de sodiu dacă nu cu pastă de dinți și o apă de gură.
Acestea ar fi, în mare, câteva exemple comportamentale care aproape că te obligă să întrebi “ La ce ar putea folosi masca pe stradă, în mașină, acasă, când prin ceea ce facem ne expunem pe sine atâtor factori agresivi, până aproape de sinucidere?”. Precizez: toți cei despre care am pomenit mai sus nu intră în categoria de persoane defavorizate, ci în categorii de oameni cu venituri suficiente care își permit mașini de câteva zeci de mii de euro, ultimul model de telefon, haine de firmă.
Repet, nu contest purtatul măștii, ci doar constat multitudinea de comportamente dăunătoare și vicioase în fața cărora orice virus se poate înclina cu respect. Pe un om îl poți salva de multe, dar niciodată de el însuși sau așa cum știm noi să ne ducem singuri spre autodistrugere nicio conspirație mondială sau guvern ocult nu o poate face.
Notă: Articol de debut pe siteul media cristoiublog.ro în data de 27.01.2021
